duminică, 4 noiembrie 2012

obsesie legata de copaci?



Crengi, pareri distorsionate ale aceleiasi radacini, radacini, crengi viscerale in cautare de ape siderale,
Timp, tulpina. Am aflat ieri vazand un copac cu cinci brate ciuntite ca nu-i defapt decat mana unui urias ingropat de o alunecare de teren sau alta forma de cataclism ..care n-a apucat sa mai racneasca surprins de fatalitatea clipei doar sa faca un ultim gest disperat de a intinde o mana ca o ancora catre cer.
Copac, monolit sculptat stangaci de un vraci, vant. Copac, lovituri in lemn, o ciocanitoare distruge linistea substantei, copacul gandeste..
Plete de copaci compun cuiburi din raze de soare imbratisate. Priviri din tenebre se mijesc din scorburi batrane. Intotdeauna apa si-a gasit cursul prin copac adaugandu-i rand pe rand anii ce-l tin subjugat pe lume in cercuri concentrice. Apa, copac, ochi, ochi/uri de apa, ani ce se scurg intr-o simetrie trista a perfectiunii. Apa, copacul, ochii ce recompun pantecul mamei din care se aude timid primul, cel dintaiul cantec de leagan.
Si se reface treptat podul dintre lumi din dorul de a ne revedea strabunii .. din dorul de a vedea chipurile tuturor mortilor de ieri, de azi, de care uneori ne desparte doar un pas intr-un templu din lumina.
Urasc ceasurile pe care nici incheieturile mainilor mele nu le-au suportat vreodata! Ce-ar putea ele sa-ti reaminteasca? Doar gandul de nesuportat ale destinelor de incatusati. In padure, printre copaci, acolo e tot ce poti si tot ce ti-ai dori vreodata sa afli despre sine.
- va urma -