Crengi, pareri
distorsionate ale aceleiasi radacini, radacini, crengi viscerale in cautare de ape siderale,
Timp, tulpina. Am aflat ieri vazand
un copac cu cinci brate ciuntite ca nu-i defapt decat mana unui urias ingropat
de o alunecare de teren sau alta forma de cataclism ..care n-a apucat sa mai
racneasca surprins de fatalitatea clipei doar sa faca un ultim gest disperat de
a intinde o mana ca o ancora catre cer.
Copac, monolit
sculptat stangaci de un vraci, vant. Copac, lovituri
in lemn, o ciocanitoare distruge linistea substantei, copacul gandeste..
Plete de copaci compun
cuiburi din raze de soare imbratisate. Priviri din tenebre se mijesc din
scorburi batrane. Intotdeauna apa si-a gasit cursul prin copac adaugandu-i rand
pe rand anii ce-l tin subjugat pe lume in cercuri concentrice. Apa, copac, ochi,
ochi/uri de apa, ani ce se scurg intr-o simetrie trista a perfectiunii. Apa,
copacul, ochii ce recompun pantecul mamei din care se aude timid primul, cel
dintaiul cantec de leagan.
Si se reface
treptat podul dintre lumi din dorul de a ne revedea strabunii .. din dorul de a
vedea chipurile tuturor mortilor de ieri, de azi, de care uneori ne desparte
doar un pas intr-un templu din lumina.
Urasc ceasurile
pe care nici incheieturile mainilor mele nu le-au suportat vreodata! Ce-ar
putea ele sa-ti reaminteasca? Doar gandul de nesuportat ale destinelor de
incatusati. In padure, printre copaci, acolo e tot ce poti si tot ce ti-ai dori
vreodata sa afli despre sine.
- va urma -