O, parca cineva imi asculta gandurile ..ascult riders on the storm ..in timp ce ploaia cade la fel de ritmata..Nori, Ploaie, Cer, Nori, Ploaie, Cer cer restaurarea echilibrului  Minte, Trup, Suflet. Dintre toate anotimpurile toamna -mi creeaza mediul propice triadei. Mintea, trupul si sufletul sunt 3 planete ale fiecaruia care se invart in jurul axului fiecaruia dintre noi. Metoda de comunicare atat intre ax si planete cat si intre planete se realizeaza telepatic.

Nimic nu se compara cu o ploaie rece de toamna care te trezeste zgomotos c-o palma, si-ti toarna cu introspectii si-atunci se deschid cerurile precum cortine grele se desfac infatisand o scena pe care te afli sfios si putin orbit de lumina unui reflector.. si daca exista o scena exista si o sala, acolo undeva in bezna, ca la teatru, un abis cu fotolii moi de catifea din care sticlesc nenumarate perechi de pupile de crocodili. Te afli pe o scena si esti constient ca nu te-ai pregatit, defapt habar nu ai care iti e rolul deci nici rostul, pe de rost.

Prin perdeaua de ploaie vad nori-ingeri mangaind coamele brazilor si copacilor care rosesc in urma atingerii. Intotdeauna toamna triada-mi tanjeste dupa calatorie, dupa colbul drumurilor de tara.. , dupa bocancii prafuiti  alergand dupa cate-o dacie papuc sau camion de carat bustenii...dupa ropote de ras si lacrimi o combinatie perfecta o senzatie de wind surfing si de fericire debordanta.

obsesii

Obsesie .. ma obsedeaza subiectul asta de acum doua nopti.. de unde sa incep ..o alta obsesie cum ca ar trebui sa existe un inceput in tot. Ce inseamna sa ai o obsesie, de ce natura e, daca sunt mai multe tipuri (care ar fi tipologia ei), este obsesia o boala, in ce momente se manifesta sau ce o determina sa apara, de cate ori apare, cat poate dura o obsesie?ce influenteaza persistenta obsesiei. Nu am studiat nici o  lucrare stiintifica pentru a elucida intrebarile legate de obsesie si totusi pot argumenta cate ceva despre ea din proprie experienta. Sa le luam pe rand. Cand ai o obsesie esti prins intr-o bucla atemporala indiferent de situatia in care te-ai afla ramai blocat intr-o dimensiune dilatata in timp si spatiu unde te afli tu doar cu ea, cu obsesia ta. Obiectele din jur se imbraca in chipul ei deformat astfel incat prinvindu-le inevitabil n-ai nici o sansa s-o ignori deci s-o uiti. Sa spunem ca asta este definitia obsesiei. Daca ar fi ca definitia sa fie un punct de plecare atunci obsesia pare sa fie o boala care te ancoreaza intr-un spatiu unde esti obligat sa te confrunti cu obsesia ta. Obsesia mai departe pare sa fie o problema de care vrei sa te eliberezi. Daca este o problema inseamna ca trebuie sa existe si solutii pentru a o rezolva. In functie de cat de bine sta fiecare la capitolul cunostinta generala despre sine putem estima cat va dura pana ca obsesiei sa-i fie administrat un tratament benefic. Subiectul este atat de generos incat imi provoaca si spaima. ..nu vreau sa ajung pana intr-acolo unde  sa scriu despre acele obsesii degenerate in crime, sau poate cu alta ocazie. Vorbesc aici despre obsesiile mai comune dar fara a fi banale pentru ca nimic din ce ne e dat sa traim si sa simtim nu mi se pare banal.Ce poate sa poarte pana la urma rangul de obsesie?

De exemplu nu inteleg obsesia asta de a face ordine?in lucruri sau in relatii ? obsesia de a prioritiza, de a categoriza, ce mai e si asta daca nu o mare amagire, cuvinte care 'suna bine', iti fac reclama buna? O obsesie nu e decat o ambitie tampita de a te amagi ca esti cel mai bun, ca totul ti se cuvine pentru ca esti cel mai bun. O obsesie este pana la urma o idee pusa in slujba de a te convinge ca ceva, ce nu e potrivit pentru tine si nu te reprezinta, este. Obsesia este o realitate virtuala ideala, care musteste de perfectiune. O obsesie nu este pana la urma decat o vraja proiectata  asupra noastra de catre egoul nostru care nu cunoaste semnificatia cuvantului renuntare.

Obsesia apare de cand suntem la sanul mamei .. dar nu devenim constienti de ea decat mai tarziu .. cand incepem sa ne punem intrebari despre noi insine si din dorinta de a deveni 'incorporat' in tiparele 'normalitatii' impuse de societatea in care te-ai nascut. Astfel apar pe rand obsesiile: de a fi elevul de nota 10, obsesia notelor, sau la polul opus obsesia de a fi elevul rebel din dorinta de a fi diferit, te a te simti mult mai smecher decat ceilalti; obsesia de a deveni popular, obsesia primelor iubiri, obsesia absolvirii examenului maturitatii, urmata de cele mai degradante dintre obsesii si anume  la ce facultate sa-ti faci veacul, obsesia iesitului in oras si a pierdutului timpului liber in compania altor obsedati, apoi obsesia terminarii facultatii, obsesia succesului la interviurile de angajare, sau obsesia posedarii unui loc de munca, aaaaah si cea mai tare obsesie din cate pot exista in vietile noastre obsesia 'facutului de bani', urmata in mod natural de obsesia 'de a pune deoparte', obsesia procurarii unui automobil, obsesia 'gasirii perechii de suflet', obsesia 'maritisului/insuratorii', obsesia de a 'face copii'.. o lume compusa din obsesii ..obsesia 'competitiei', obsesia legate de infatisare, de faima.., obsesia de a nu fi refuzat sau chiar obsesia de a nu face absolut nimic din cele de mai sus.

Obsesii pe care le gasesc 'cool': obsesia pentru un anumit gen de muzica, obsesia pentru un anumit gen vestimentar, obsesia pentru citit, obsesia pentru scris, obsesia pentru o anumita culoare, obsesia pentru un  anumit numar, obsesia din 'indragosteala', obsesia ca 'nu suntem singuri in univers/uri' obsesia pentru pragurile vietii (nastere, moarte).

Nimeni nu scapa de obsesii, personalitatea individului lansandu-se creata de aceste multiple forme subtile de dependente care se regasesc in fiecare dintre noi in gramaje si intensitati disproportionate.

Eu sunt in permanenta obsesie a cafelei si a cerului albastru. Mai am din cand in cand obsesia copacilor si de verde. Cand traiesti sub vraja unei obsesii e imposibil sa spui ca nu ai destul de lucru. Obsesiile ne pun in miscare muschii,  ne pun oasele la treaba, ne ard pe dinauntru, ne desfigureaza, Dor. 

Cum sa nu doara .. ma gandesc poate la cea mai frumos de trista obsesie este cea legata de tinerete..dorinta/obsesia de a ramane vesnic tanar si nu din intamplare pe geamul de la bucatarie vad un batran in scaun cu rotile, in dreptul casei de peste drum, stand cu ochii inchisi, absorbind energia si caldura soarelui  ... si nu intamplator din boxe curg versurile :

Forever I will move like the world that turns beneath me

And when I lose my direction I'll look up to the sky

And when the black cloak drags upon the ground

I'll be ready to surrender, and remember

Well we're all in this together

If I live the life I'm given, I won't be scared to die

Avett Brothers (The once and future carpenter)

Obsesia legata de timp.. nu se va demoda niciodata..  as  spune ca stiu de la ce vine batranetea  .. trupul imbatraneste pentru ca fumeaza obsesii .. daca privesti cerul la apus nu-ti mai trebuie alta certitudine..

Si tot timpul mai are un avantaj, acela ca are putere de a regenera, si de a alunga fantomele ..timpul e un leac babesc pentru inmormantarea obsesiilor: se ia o coala de hartie, nu conteaza culoarea, se scrie obsesia in lux de amanunte,  se introduce intr-un plic negru pe care trasati cu o carioca argintie  o cruce mare  .. puteti distruge plicul prin ce metoda doriti dar nu e neaparat necesar, o data ce plicul e inchis, veti simti cum locul in care va aflati se lumineaza. Functioneaza ca prin magie pana la o data urmatoare.