mocanita

Ce fac?! sunt pe cale sa ma napustesc intr-o provocare, ca un nebun intr-o fantana fara fund, fara sa ma gandesc la repercusiuni. Si as incepe asa: ce avem in comun Sara Jessica Parker si cu mine? Spranceana pe care-o arcuiti imaginar, si ranjetul din coltul gurii anticipeaza o neobrazare pentru care degetele mele se pregatesc sa va aplice o mustrare furtunoasa. Dar, nu o vor face, pentru ca ele deja plutesc ca o perdea de fum impletind cuvintele ca pe trestie in panere cu slove calde, moi, in stergare de un alb scrobit. La un moment dat, Sara si cu mine suntem inghioldite de un necunoscut cu plete blonde si spielhozeni in fuga lui dupa o morarita? pe care sarutand-o cu foc o ia pe sus si-o urca-ntr-o mocanita. Brusc deranjate din visare de aceasta crunta relatare, ne punem ghetele in miscare si tropaim cu mic cu mare sa ne suim si noi-n vagoane. Lumea topaie, se-nfoaie,in timp ce noi prindem un loc la o fereastra cu unghiuri ascutite si reci ca de clestar topit in soare asa cum par crestele Fagarasilor in departare; in continuare, scoaaatem capul pe geam, deschidem gura maaaaare, si-n timp ce mocanita - corabie isi croieste avant intr-o aventura romantica de-o vara, ochii ne clipocesc de frenezie, limba ne flutura ca un stindard cu cap de mort, bratele, recheama doruri, azvarlite, in suierat de mocanita, si miresme proaspete de fan cosit. Si totusi ce am avea in comun o printesa si cu mine? pai tocmai v-am spus pe jumatate - reteta fericirii! ea e fantastica, eu sunt reala ..rochiile ei in voaluri sunt rapitoare si atunci imi permit sa i le fur si sa dispar pentru o vreme, sa ma dramatizez, gatita intr-o rochie de voal, scapata de la un bal, si ajutata sa se suie zglobie -ntr-o mocanita salvatoare. Asa suspin eu cateodata,dupa-o mocanita,mai abitir cand luna rasare dodoloata peste o creasta de munte, noaptea, senina..si stelele scapata in faldurile rochiilor mele.

istorie vie

Ingretosata de barfeli care chicotesc pe dupa toate colturile, pe sub toate presurile, pe la toate ferestrele si usile, plictisita de aceleasi chipuri de un grotesc monoton, acru si livid, inecata in amar si proceduri, am hotarat sa parasesc astazi mansarda stramta si privata de razele aurii. Am tasnit afara in baia de galben (explicatie: soarele mustea de galben si piata era scaldata intr-o mare de frunze ruginii)asa ca m-am repezit in salonul de muzica al baronului Brukenthal avand chef sa-mi fredonez bucuria unui moment de ragaz. Aici vanzoleala mare: jurnalisti cu aparate foto atarnate de gat, cameramani si reporterite cu microfoane, angajatii muzeului cu ecusoane in piepturi, somitati, oameni tineri, oameni mai putin tineri, si in fine eu..fata ce purta o flacara portocalie pe post de esarfa. Priverea-mi dansa imbatata de jur imprejurul meu.. mai aveam putin si ma pravaleam daca nu ma agatam la cativa pasi in fata mea de un tablou pe un perete generos de larg langa o fereastra generos de imensa unde nu se afla nimeni..poate de frica?!.. fiindca acolo era .. capodopera lui Grigorescu.. m-am apropiat sfioasa de tabloul cu incadrament opulent... si am dat ochii cu Carul cu boi .. m-a frapat simplitatea , luminozitatea, eleganta cu care se impleteau culorile pastelate intr-un tot unic, desavarsit , tasnit parca din nesfarsit.. caci eternitatea s-a nascut la sat. Mi-am dat seama ca inteleg perfect sentimentul care m-a incercat cand am privit acest obiect nepretuit.. si vi-l marturisesc aici.. NU AM SIMTIT NIMIC DECAT UN GOL IMENS , UN CRATER GIGANTIC SAPAT IN MINE CA UN TRANSEU DE RAZBOI .. apoi am simtit ca licarea ceva intr-un colt REGRETUL niciodata nu m-am simtit mai goala pe dinauntru ca atunci cand am privit Carul cu boi..in sensul ca am realizat cat m-au putut indeparta problemele si ingrijorarile cotidiane de lucrurile cu adevarat importante pentru mine. Am devenit un biet soldatel cu sufletul schingiuit care face front comun cu alti bieti soldateti de plumb pe altarul societatii si al patriei. Soldatelul automatizat, dezumanizat, cu suflet desensibilizat, parasit de capacitatea de absorbtie a frumusetii lucrurilor simple..cand eram copil mergeam la tara la rude in apropierea Sibiului(cu parere de rau bunici n-am avut la tara), era o lume magica ..de-abia asteptam sa vad caii pascand liberi, oitele lanoase pe dealuri, vacile si boii intorcandu-se in apus de soare bland in colbul drumului, sura cu fan , ograda.. inteleg obsesia lui Grigorescu si-i multumesc ca ne-a lasat mostenire un simbol al trairii adevarate - legatura puternic de stransa dintre om , natura si animalele sale. Insa in acelasi timp ne-a mai lasat ceva Grigorescu. Nu vreau sa inchei intr-o nota regretabil de pesimista dar Grigorescu a reprezentat in Carul cu boi destinul romanului de ieri si de azi - garbovit de griji mai mari decat zilele de post, sarac, si care trage parca dintotdeauna la acelasi jug impreuna cu dobitoacele sale, companioni in suferinta. Dintre toate acestea raman doar cu imaginea tabloului si cu o pauza revelatoare pentru sinele meu NIMIC ALTCEVA NU MAI CONTEAZA!

merita

Batai de ceas istovitoare zidesc regrete. Timpul, tintuit in nesfarsit,iti alearga sufletul intre doua vieti, pe carbuni incinsi. Valurile inimii se sparg zgomotos de tample. Nadejdea a trecut de pragul critic sabotandu-ti suferinta si strigand dupa mantuire ca mielul la taiere.

mirabila samanta vs. mizerabila samanta

Traim din inertia Pamantului care ne reproduce banal, pana cand ciobanul de pe luna ne zdrobeste teasta cu toiagul. Pauza. Ne trezim apoi din incostienta ca un animal nedumerit, si o leaca infirm, dar scapat cu viata dupa un accident ereditar. Ca o oaie ratacita haituita de lupi cauti sa te ascunzi in intimitati. Prin gaura cheii inimii pe care ai inchis-o vezi in strafundul luciditatii. Exact cum ai presupus zaresti firav o samanta de incertitudine, apoi potopul napustiindu-se. Pauza. In scurt timp iti strecori o ocheada prin gaura ingusta si te marcheaza obezitatea ei dezgratioasa de sfruntata ce e. Te rusinezi de ceea ce vezi dar continui sa privesti.Pauza. Ti-au incoltit seminte sub ochii tai si tu nu te sfiesti. Nu e nici o graba! iti mai dau o ispita cu care sa te joci in coltul tau poate asa ai sa te dumiresti ce vrei sa devii! Pauza. Vino la mine! ia sa vedem, te-am udat bine si te-am hranit iar tu nu te-ai inzdravenit .. iti mai acord timp. In rastimp jongland cu ispititoarele nesigurante ti-au crescut colti care strapung gingia , pielea fina iti plesneste de durere, tamplele ti se zbat turbate. Floricele de colti licaresc din bezna primordiala, gingase cand par inofensive. Nici nu observi cat de sete iti e si atunci iti simti trupul ca pe-un vas de lut esuat brazdat de fisuri.Cobori de pe vas intr-o albie secata (secatuita) unde au inmugurit spini. Te potrivesti de minune cu peisajul sterp unde simti ca doar pentru spini mai insemni ceva si de bucurie incepi sa haulesti. Din oaia ratacita ai devenit un lup care se hraneste din tristeti si care-si adora odraslele - spinii.

niciodata se pare ca (nu) e suficient

timp de 29 ani n-am fost decat 'o' Iuda ..si in toti cei 29 ani n-a lipsit o zi in care sa nu-L fi rastignit pe Christos.. totul are repetitivitate ciclica ..am prostul obicei sa-L rastignesc zilnic. Sufletul meu nu e decat o suma de Isusi crucificati. Tot de 29 ori x 365 am reinviat cate un nou Christos. Radeau transfigurate fantomele celor rapusi la noua mea creatie eu alungandu-Le sa zboare libere in vazduh ca sa ma pot bucura de Christosul meu. De fiecare data L-am iubit si L-am ocrotit si de fiecare data din prea multa iubire am reusit sa-L strivesc el fiind prea fragil ceea ce n-o sa pricep niciodata. Ma debarasez de Ei cu prea multa seninatate. Dar marturisesc ca totul e atat de natural de-as zice ca sunt Managerul unui intreprinderi de ucis Christosi pe banda rulanta, pe care Ii impachetez cochet si-I trimit printre oameni. Pentru mine a-L schingiui este o zi ca oricare alta la birou!Munca asta n-are etica dar la naiba, trebuie sa traiesc! S-au adunat atatea acte de cruzime in toata munca asta,incat am dobandit originalitate si maiestrie in elaborarea lor.. ramanand de fiecare data surprinsa de intensitatea jocurilor sinaptice prin care reuseam sa recompun scenarii ale mortii Lor. Sadic dar adevarat! Intotdeauna imi motivez Angajatii strigand la Ei de mi se rupe inima sa se straduiasca mai mult!..nu stiu cat realizeaza Ei cat e de important pentru mine ca sa-I vad ca depun o munca de calitate. Cand simt ca Impreuna am ajuns la performanta voi inchide productia!Tind sa cred insa ca asta nu se va intampla niciodata avand in vedere ca eu nu dau semne de oboseala!

crampeie din tinerete (2)

inalt zmee legate cu fire de argint, strabat desertul gafaind, talpile-mi sunt incinse
ochii ma dor de lumina diamantelor.iau un pumn de nisi, il azvarl in vant, invesmantata-n panze de in
s(i)criu rugaciuni pe scoici.

n-am brate indeajuns de lungi s-ating cerul, ma catar prin copaci, pe stanci
privesc in jos la ei zambind

de n-as uita niciodata cum rapaie stropii mari de ploaie de vara, mirosul ei cand stinge praful de pe strazi
curcubeul, zambetului lui, si baltoacele, in care se balacesc puii de vrabie

 mi-e cu neputinta, joc geometric pe fundal de cer innorat.cateva trepte de piatra
fum inecacios de tigara, sine de tren -cuvinte moarte, prezent inghetat.
aripi de fluture zac vestejite in umbra firului de iarba desprinse de trup, cu mana tremuranda le ridic
se destrama , se fac scrum.

crampeie din tinerete

29.04.2002
din lipsa de interes pentru lucrurile cu adevarat esentiale.. scriam

as vrea sa-mi sugrum neputintele, sa le inec intr-o fantana ca pe -un pui de pisica nedorit, dar mai bine as pravali o stanca peste ele, le-as pune foc ca in loc sa nu mai ramana NIMIC decat un teren parjolit..peste care as semana doua trei boabe de tacere..ca sa culeg calm si detasare.. apoi, mi-ar trebui o tolba cu sageti otravite si-o pereche de aripi tesute de-un paianjen, ca sa fug in munti. Dar, ma cuibaresc in plumajul unei aripi imense si orice graunte de durere ramas imi e anihilat. Un sunet de goarna, tresar!ia-ma in brate sau lasa-ma sa dorm. De n-as mai inchide un ochi, as transcede in realitate, as intra in coliziune cu leziunea, ce impact!RANI SANGERANDE PRICINUITE DE-O TREZIRE TOTALA.

sunt legata de glie, datoare strabunilor,
fidela semenilor, mereu ocrotitoare
caut adevarul, respect curatenia morala,
inot impotriva curentului,
nadajduiesc in izbavire,
regasindu-mi sinele,
intorcandu-ma la natura,
adorand lucrurile simple,
deschizandu-mi inima